ELEPHANT

Panzerjäger Tiger (P) - Sd. Kfz. 184

Tip: Tanc greu - Vanator de tancuri

Locul de origine: Germania nazista

Designer: Ferdinand Porsche

Proiectat: 1942-1943

Producator: Porsche GmbH

Produs: martie-mai 1943

Numar unitati construite: 91

Greutate: 65 tone

Dimensiuni: Lungime: 8,14m (cu tun) - Latime: 3,38m - Inaltime: 2,97m

Echipaj: 6 (sofer, radio-operator, comandant, trei servanti)

Blindaj: 200 mm maxim

Arma principala: 8,8 cm Pak 43/2 L/71

Armament secundar: MG 34 7.92mm

Motor: 2 × Maybach HL 120 benzina, 592 CP

Raport putere/greutate 9.23 PS/tona

Suspensie: bare de torsiune longitudinale

Raza operationala: 150 km distanta rutiera; 90 km teren accidentat

Viteza: 30 km/h

Panzerjager Tiger (P) a fost un tanc greu al Wehrmacht-ului german (Schwerer Panzerjäger) proiectat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial ca vanator de tancuri. A fost construit in numar foarte mic in 1943 si denumit “Ferdinand” dupa designerul sau, Ferdinand Porsche, folosindu-se sasiul tancurilor care fusesera produse pentru un proiect de tanc greu; proiect sistat in faza incipienta.

In anul 1944, dupa modificarea vehiculelor existente, acestea au fost redenumite “Elefant”. Desemnarea oficiala in limba germana a fost Panzerjaeger Tiger (P) si denumirea de inventar a fost Sd. Kfz184.

Modelul care urma sa devina ulterior "Elefant", a fost un prototip pentru proiectul-concurs de Tiger I fabricat de Porsche Gmbh in fabrica Nibelungenwerk din Sankt Valentin, Austria. Aproximativ o suta de prototipuri au fost construite.

Atat propunerea castigatoare, Henschel, cat si designul Porsche au folosit aceeasi turela produsa de uzinele Krupp. Design-ul Henschel pozitiona turela Krupp aproximativ central pe sasiul tancului, in timp ce design-ul Porsche a plasat turela mult mai aproape de zona frontala a suprastructurii. Deoarece design-ul Henschel Tiger a fost ales pentru productie, sasiul Porsche nu a mai fost necesar pentru proiectul tancului. Prin urmare, s-a decis ca sasiele Porsche sa  fie folosite ca baza a unui nou proiect de tanc greu, respectiv vanator de tancuri, denumit “Ferdinand”. Montarea noului tun Krupp, 88 mm Pak 43/2, tun anti-tanc, cu raza mare de actiune, urmarea eliminarea tancurilor inamice inainte ca acestea sa-si atinga pozitia la care tunurile deveneau eficiente.

Tancul Ferdinand a fost proiectat sa sustina blindatele de talie usoara, cum ar fi Marder II si Marder III, in ofensivele armate. Un tun similar, utilizat pentru Elefant, a fost folosit si pentru blindatele Hornisse, mai tarziu cunoscut sub numele de “Rinocerul” (Nashorn), tot un vanator de tancuri, construit in paralel.

Proiectare-Sasiul

Pozitionarea motoarelor in centrul sasiului, la toate prototipurile destinate proiectului Tiger I, care urmau sa fie convertite la blindate anti-tanc fara turela, a condus la amplasarea armei principale, tunul de 88 mm, intr-un compartiment situat in spatele sasiului. Arma principala a fost montata intr-o structura simpla, de tip cutie (stil cazemata), cu laturile usor inclinate, deasupra sasiului. Soferul si operatorul radio erau in compartimente separate situate in fata. Deoarece motoarele au fost plasate central, operatorul radio si soferul erau separati de restul echipajului si nu puteau comunica decat prin interfon.

O placa blindata de 100 mm, a fost fixata peste placile din fata, crescand grosimea placii frontale la 200 mm si adaugand inca 5 tone la greutate.

Tractiune si motor

Cele doua motoare Porsche, cu racire cu aer, au fost inlocuite cu doua motoare Maybach HL 120 TRM de 300 PS (296 CP 221 kW). Motoarele actionau generatoarele electrice, care la randul lor, alimentau motoarele electrice conectate la pinioanele din spate.

Motoarele electrice actionau si ca sistem de directie al vehiculului. Acest motor hibrid "benzina-electric" deplasa vehiculul 0.11 km/l (909l/100km) pe teren accidentat si 0.15 km/l (667l/100 km) pe drum, la o viteza maxima de 10 km/h pe teren accidentat si 30 km/h pe drum. Pe langa consumul mare de combustibil si performanta slaba a sistemului de tractiune era necesara, de asemenea, o intretinere indelungata si calificata; pinioanele trebuiau schimbate la fiecare 500 km.

Suspensia cu care era echipat tancul “Elefant” consta in sase boghiuri duble (trei pe fiecare parte), cu bare de torsiune longitudinale, fara roti care sa se suprapuna sau role de intoarcere. Ceea ce pare a fi doua seturi de pinioane de antrenare, la fiecare capat al vehiculului pe fiecare parte, cuprinde de fapt un pinion frontal care angaja senila cu o unitate de frana cu tambur si un motor de actionare electrica la partea din spate pe fiecare parte, care actiona pinionul din spate.

Armament

Vehiculul a fost echipat cu un tun de 88mm Panzerabwehrkanone 43/2. Acest tun de calibru 71 lungime a fost initial dezvoltat ca un inlocuitor pentru celebrul tun 88mm anti-aerian care a fost folosit cu succes impotriva tancurilor Aliate in campania din Desert. Acesta avea o teava mult mai lunga decat modelele L/56 si oferea o viteza sporita proiectilelor.. Acesta folosea deasemenea proiectile diferite, respectiv mai mari. Aceste imbunatatiri ale tunului 88mm L/71 sporeau in mod semnificativ capacitatea de penetrare a blindajului in comparatie cu tunul de 88 mm. Desi a castigat in fata tunului 88mm Flak 41 si totodata nu a devenit o arma anti-aeriana, acesta a fost transformat cu foarte mare succes in Pak 43, arma anti-tanc.

Tunul montat pe sasiu avea o capacitate redusa de deplasare pe orizontala si in elevatie, de aproximativ 25 grade.

Productie

Nouazeci si unu de sasiuri existente de “Porsche Tiger" au fost convertite (numar sasiu 150010 la 150100). Lucrul a fost finalizat in doar cateva luni, in perioada martie-mai 1943.

Modificari - Elefant

In septembrie 1943 toate blindatele Ferdinand ramase au fost modificate pe baza experientei de lupta acumulate in Batalia de la Kursk. In perioada octombrie si noiembrie 1943, 48 din cele 50 de blindate care au supravietuit au fost modificate prin adaugarea unei mitraliere grele MG 34 (pentru a imbunatati capacitatea anti-infanterie), a unei cupole pentru sporirea campului vizual al comandantului (piesa modificata de la Stug III) si prin aplicarea unui strat de Zimmerit. Blindajul frontal a fost ingrosat si senilele largite; aceste modificari au condus la cresterea greutatii de la 65 t la 70 t. Blindatele imbunatatite au fost denumite oficial Elefant, fapt confirmat de ordinele lui Hitler din 1 mai 1944. 

Trei Bergepanzer Tiger sau Bergetiger au fost construite in toamna anului 1943 din prototipurile Tiger si un Ferdinand avariat in lupta, care nu mai putea fi convertit la Elefant, fiind modificat intr-un Rammpanzer Tiger sau Rammtiger, un vehicul experimental destinat ruperii liniei de front.

Istoric de lupta

Tancul Ferdinand a fost detasat in lupta pentru prima oara in batalia de la Kursk, unde 90 de unitati au fost deplasate, reprezentand utilizarea cea mai concentrata a acestui blindat in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

“Ferdinand”  a fost optimizat pentru distrugerea tancurilor sovietice T-34 si a tunurilor 76.2 mm anti-tanc din spatele frontului, de la o distanta de peste trei mile, cu tunul de 88 mm Pak43/2 L/71; un rol efectuat cu succes. Cu toate acestea, dupa avansarea prin linia initiala de rezistenta sovietica, a fost impiedicat de o varietate de defecte, cum ar fi: lipsa fantelor destinate vederii periferice, o turela rotativa sau chiar prezenta unei singure mitraliere ca armament secundar. Infanteria sovietica, recunoscand repede aceste defecte, se putea ascunde cu usurinta in transeele lor pana ce blindatul avansa peste liniile lor, pentru ca apoi sa atace cu grenade si cocktailuri Molotov din partile laterale.

In timp ce unele dezavantaje au fost reduse semnificativ prin versiunile imbunatatite ale blindatului, o problema mai severa intampinata la Kursk a fost efectul minelor anti-tanc sau au fost defectiunile mecanice. Orice deteriorare a senilelor sau suspensiei insemna reparatii complicate, iar greutatea extrem de mare a tancului Ferdinand facea remorcarea o operatiune foarte riscanta. Vehiculul standard de recuperare a blindatelor in serviciul armatei germane a fost Bergepanzer IV, o varianta a blindatului Panzer IV, care putea tracta singur un Panzer IV fara ajutor. Acest vehicul de tractiune era insuficient pentru blindate mai mari, precum Tiger I, care necesita trei Bergepanzer IV pentru a putea fi remorcat, iar Ferdinand necesita cinci Bergepanzer IV legate in tandem pentru a tracta blindatul de pe teren.

In stadiile initiale ale bataliei de la Kursk, atunci cand germanii se aflau inca in ofensiva, blindatele grele au putut fi recuperate si reparate cu relativa usurinta pe timp de noapte; aceasta a permis la inceput ca majoritatea blindatelor Ferdinand sa fie salvate, reparate si readuse in serviciu. Cu toate acestea, odata cu schimbarea situatiei de pe front impotriva germanilor, atunci cand armata germana a intrat in defensiva, blindate Ferdinand cu defectiuni minore aveau sanse minime pentru a putea fi recuperate, iar echipajele acestora, de obicei, erau fortate sa distruga vehiculul pentru a evita caderea in mainile sovieticilor a unui echipament extrem de costisitor.

Desi modificarile aduse modelului Elefant au imbunatatit fiabilitatea blindatului, unele probleme nu puteau fi eliminate pe deplin. In 1944 blindate Elefant au fost detasate pe frontul italian unde au avut rezultate mai degraba ineficiente; greutatea lor de aproape 70 de tone nu le permitea sa foloseasca drumurile si podurile italiene. La Kursk, cele mai numeroase pierderi de blindate Elefant nu au fost ca rezultat direct al luptei, ci mai degraba al avariilor mecanice sau lipsei pieselor de schimb; echipajele fiind obligate sa distruga blindatele abandonate.

Ultimele blindate care supravietuisera pana atunci au fost detasate in 1945, la Zossen, in timpul bataliei pentru Berlin.

“Ferdinand”/”Elefant” ar fi putut fi considerat ca fiind cel mai de succes vanator de tancuri folosit in timpul razboiului, cu un raport de tinte distruse de aproximativ 10:1. In timpul bataliei de la Kursk, Batalionul 653 Schwere Panzerjäger-Abteilung, sPzJägAbt a sustinut ca a scos 320 de tancuri inamice din lupta, raportat la pierderea a 13 tancuri Ferdinand. Acest raport impresionant se datoreaza puterii impresionante de foc si a protectiei blindajului, oferindu-i un avantaj enorm atunci cand este utilizat in lupta, cu un rol defensiv, dar static. Cu toate acestea, mobilitatea inadecvata si fiabilitatea mecanica diminuata conduceau la o capacitatea operationala foarte linitata.

Modelele Elefant si Rinocer (Nashorn) au fost inlocuite de Jagdpanther care avea montat un tun similar.

Supravietuitorii

Doar doua vehicule au supravietuit razboiului. Un “Ferdinand” a fost capturat de fortele sovietice la Kursk, iar acum este la impresionantul Muzeu de Tancuri de la Kubinka aflat la marinea Moscovei. Un alt model Elefant a fost capturat la Anzio de americani, iar acum face parte din colectia Armatei Statelor Unite la Muzeul Ordance de la Fort Lee. Modelul de la Fort Lee a fost restaurat la stadiu operational in 2007-2008, insa din pacate, nu in schema de culoare originala.