Gradina Botanica - Dimitrie Brandza

Sera de expozitie

Ocupa o suprafata de 2500 m² si a fost deschisa publicului in 1976. Aici sunt adapostiti circa 680 taxoni, originari din zonele tropicale, subtropicale si ecuatoriale. Sera este structurata in 8 compartimente, plantele fiint repartizate dupa criterii biogeografice, taxonomice, estetice si utilitare.

Primul compartiment, numit Palmariu, cel mai inalt (18m), contine colectia de palmieri, plante din familia Arecaceae (Palmae), cu aspect exotic, având un trunchi cilindric, solitar, ce depaseste 10 m inaltime si in vârf un buchet de frunze uriase, penate sau palmate. Phoenix dactylifera L. (curmalul) este cel mai cunoscut reprezentant, are frunze penate care depasesc 2-3 m lungime, fiind o planta dioica,  florile masculine si feminine se afla pe indivizi diferiti. Fructele lui sunt de 3-5 cm lungime, fiind un aliment foarte apreciat. Tot din genul Phoenix se remarca si Phoenix humilis O’Brien (originar din China si Japonia), de talie mai mica, cu frunze penate, fine, elegant arcuite. Spectaculos este si Roystonea regia HB&K, care are un trunchi imens, neted si ingrosat la baza ca un butoi. Pe el se observa locul de insertie al frunzelor cazute sub forma unor inele. Frunzele pot atinge 3-4 m lungime. O specie foarte apreciata pentru aspectul sau elegant este Washingtonia filifera H.Wendl. din America Centrala, care are un trunchi voluminos, invelit in fibre, frunze in forma unor evantaie largi, vârfurile desfacându-se in fire subtiri.

In compartiment mai exista si numerosi reprezentanti ai genului Ficus (plante cu latex), liane exotice din genurile Monstera si Phelodendron, precum si bananieri (Musa sp.) care fructifica.

Cea mai cunoscuta specie a genului Ficus, foarte des cunoscuta ca planta de apartament, este Ficus elastica Roxb., un arbore cu dezvoltare luxurianta, ce poate ajunge pâna la 25 m inaltime; de pe trunchi si ramuri pornesc numeroase radacini adventive care se fixeaza in sol, formând desisuri pe o suprafata mare; frunzele lui sunt mari, lucioase si pieloase. Pe stâlpii de sustinere ai cupolei este Ficus pumila L. cu tulpini ramificate si si cu radacini fixatoare de forma unor ventuze, formând adevarate perdele verzi.

Dintre liane se remarca Monstera deliciosa L. cu frunze mari in forma de inima, decupate pe margine si cu numeroase perforatii in interior. Fructele ei sunt asemanatoare unui stiulete si cu gust dulce-acrisor, de unde si numele popular de “ananasul saracului”.

In compartiment exista doua grupuri de bananieri salbatici, de dimensiuni impresionante si cu crestere rapida. Tecile (bazele) frunzelor formeaza o falsa tulpina aeriana, desi planta este ierboasa, având un rizom (tulpina) subteran din care se regenereaza usor. Fructele sunt dispuse intr-un ciorchine urias, contin numeroase seminte, iar dupa fructificare tulpina respectiva moare.

Compartimentul bromeliilor cuprinde specii originare din America, majoritatea fiind epifite, fixându-se pe ramurile arborilor pentru a avea acces la lumina. Frunzele lor sunt lungi, rigide, adaptate la economia de apa prin forma, structura si asezare, fiind dipuse in rozete, formând pâlnii in care se acumuleaza apa. Coloritul lor este verde-albastrui, marmorat sau striat. Florile bromeliilor pot dura pâna la câteva luni, iar dupa inflorire si fructificare planta moare, locul ei fiind luat de lastari laterali care pornesc de la baza ei. Multe bromelii sunt cultivate in scop decorativ, aici putând fii admirate exemplare din genurile Aechmea, Billbergia, Nidularium, Cryptanthus, etc.

O bromelie apreciata este ananasul – Ananas sativus Merr., cultivata pentru fructul sau. Tot in acest compartiment poate fi admirata o colectie de croton (Codiaeum sp.), plante sub forma de arbusti cu frunze de forme si culori variate in nuante de rosu, verde, galben, alb foarte decorative.

Urmatoarele doua compartimente adapostesc cactusi si suculente, plante adaptate la conditii extreme de ariditate: au tesuturi care acumuleaza apa si frunzele s-au transformat in spini. Forma tulpinii, aspectul si modul de insertie al spinilor, marimea si culoarea florilor difera foarte mult de la o specia la alta. Dintre cactusi, sunt spectaculosi taxonii din genurile: Opuntia (limba-soacrei) – aplatizati dorso-ventral, cu flori mari, galbene sau rosii care apar pe marginea ramificatiilor; Mamillaria – cu flori mici albe, crem, rosu sau violet care apar primavara devreme in vârful ramificatiilor sub forma unor coronite; Echinocactus grussonii Hildm. – cu tulpina globuloasa, care la maturitate poate ajunge la un diametru de peste un metru jumatate; Rhipsalis – epifiti; Cereus – cactusi columnari, cu coaste diforme si flori albe, mari, nocturne.

Compartimentul plantelor suculente contine câteva familii reprezentative: Euphorbiaceae, Agavaceae, Crassulaceae si Liliaceae. Reprezentantii familiei

Euphorbiaceae au drept trasatura comuna prezenta unei seve toxice, laptoase, numita latex sau cauciuc. Plantele pot avea dimensiuni mari si aspect arborescent  (Euphorbia tirrucalii L., Synadenium grantii Hook.), columnar, altele sunt de talie redusa. O planta foarte cunoscuta este Euphorbia pulcherrhima Wild. Ex.Klotsch. (steaua Craciunului), un arbust cu frunze romboidale, originar din padurile umede ale Americii Centrale, o planta decorativa prin bracteile de un rosu intens care protejeaza inflorescenta in perioada infloririi. Florile sunt mici, galbene, ca niste nasturi si se formeaza in vârful ramificatiilor.

O planta deosebita este Agave americana L., cu frunze uriase, rigide, carnoase, colorate in albastru-verzui, dispuse in rozete, cu tepi duri pe margine si din care se pot extrage fibre cu intrebuintare textila sau se poate prepara o bautura alcoolica. Dupa mai multe decenii de vegetatie (peste 30 de ani), apare o singura tulpina florifera florifera, robusta, cu aspect de candelabru, inalta de 5-9 metri. Genul Aloe este reprezentat de multe specii din Africa care contin mucilagii cu proprietati medicinale. O alta planta interesanta este din genul Stapelia (steaua serifului), cu tulpini târâtoare si flori in forma de stea, dar cu miros de cadavru care atrage insectele polenizatoare.

Compartimentul plantelor acvatice tropicale are un bazin central cu nuferi tropicali din genul Nymphaea si alte plante acvatice, cum ar fii Pandanus, o componenta a padurilor de mangrove. Aceste plante cresc pe coasta estica a africii si pe malurile insulei madagascar maturate de maree, unde formeaza desisuri  datorita radacinilor adventive pornite de pe tulpini si ramuri si care se ancoreaza in sol. Tot in compartiment se afla si reprezentanti ai familiei Zingiberaceae, un grup de plante aromatice condimentare, cu flori divers colorate in forma de fluture si cu tulpini subpamântene, carnoase numite rizomi. O planta mai cunoscuta din aceasta familie este Zingiber officinale Rosc. (ghimbirul). Un grup interesant este reprezentat de plantele insectivore (Drosera, Nepenthes, Saracenia, Pinguicula) care traiesc in medii sarace in substante nutritive si de aceea si-au transformat unele parti din corp in capcane pentru insecte sau animale mici.

Compartimentul plantelor subtropicale contine o colectie de citrice, plante din genul Citrus (lamâi, portocal, grepfruit, mandarin si kumquat), foarte raspândite in Asia si zona bazinului mediteranean. Citricele infloresc primavara devreme având flori albe, foarte parfumate, care uleiuri eterice, ca si frunzele si fructele lor. Tot aici de afla plante de maslin (Olea europaea L.), dafin (Laurus nobilis L.), mirt (Myrtus communis L.), rodia pitica, arborele de cafea (Coffea arabica L.), de camfor (Cinammomum camphora L.), piperul negru si altele.

Azaleele sau trandafirii muntilor (Rhododendron simsii Planch.) reprezinta un grup de arbusti din regiunea Asiei, care se remarca prin frumusetea florilor care apar in numar mare pe un singur exemplar, in sezonul de iarna, având forma de pâlnie, cu o multitudine de nuante si culori.

Compartimentul ferigilor tropicale cuprinde specii de plante fara flori, care se reproduc cu ajutorul sporilor. Frunzele lor prezinta o mare varietate de forme, de la cele simple cu margine intreaga pâna la forme foarte complexe, multifidate. Majoritatea speciilor sunt tericole, dar exista si ferigi epifite care cresc pe ramurile arborilor, precum Platycerium alcicorne Desv. (feriga coarne de elan), originara din padurile umede australiene. Ea are niste frunze de fixare de forma unor urechi membranoase, maronii, cu care imbraca ramurile arborilor acolo unde traieste si alte frunze veri cu ajutorul carora se hraneste si se inmulteste. Tot aci se afla si reprezentanti mai primitivi ai gimnospermelor: Cycas revoluta Thunb., Cycas circinalis L. si Ceratozamia robusta Miq. Din familia bananierului se poate admira Strelitzia reginae Banks. (pasarea paradisului) care formeaza tufe de doi metri inaltime si are flori foarte decorative galbene cu violet grupate in inflorescente cu aspect de cioc de pasare.

Ultimul compartiment grupeaza o colectie de orhidee exotice, decorative mai ales prin flori care imita insecte, fluturi sau pasari. Parfumul, culoarea si marimea sunt sunt elemente care le asigura atractivitatea. Printre ele se regasesc numeroase orhidee epifite din genul genul Cattleya, Stanhopea, Vanda, Phalaenopsis, Cymbidium. Radacinile aeriene ale unor specii sunt prevazute cu un tesut care absoarbe apa atmosferica (velamen radicum). O orhidee interesanta este Vanilla planifolia L., ale carei fructe dupa uscare se folosesc pentru aromatizarea produselor de cofetarie (batonul de vanilie).

Alte plante deosebite din compartiment sunt: Acalipha (coada de vulpe), Dracaena, Peperomia, Hibiscus rosa-sinensis L. (trandafir chinezesc) cu flori mari variat colorate, Spathiphyllum wallisii Regel. (crinul pacii) cu inflorescente carnoase protejate de o spata alba foarte decorativa, Bougainvillea glabra Chois. (floare de hârtie) o liana decorativa prin bracteile membranoase care protejeaza florile, in diferite nuante  de rosu sau violet pana la alb.