
PANTHER
Panzerkampfwagen V
Panther - Sd.Kfz. 171
|

|
Tip: Tanc mediu
Origine: Germania Nazista
Serviciu militar:
1943-1945
Designer: MAN AG
Cost per unitate:
117,100 Reichsmark
Unitati
construite: aprox 6000
Greutate: 44.8
tone
Lungime: 6.87m
(8.66m lungimea tunului inclusa)
Latime: 3.27m
(3.42m placi laterale incluse)
Inaltime: 2.99m
Echipaj: 5
Armament
principal: 1 × 7.5 cm KwK 42 L/70 – 79 proiectile
Armament secundar:
2x 7.92mm Maschinengewehr 34 - 5100 proiectile
Motor: Maybach
HL230 P30 (V-12 benzina)
Viteza: 55 km/h
primele modele, 46km/h ulterior
|
Panther este denumirea populara data unui tanc de marime medie, produs de
Germania nazista in cel de-al Doilea Razboi Mondial, care a fost folosit
incepand cu mijlocul anului 1942 si sfarsind cu 1945 in teatrul de operatiune
european. Initial a fost conceput ca un
oponent direct al modelului T-34 sovietic si totodata ca loctiitor pentru Panzer
III si Panzer IV, cu toate ca nu a inlocuit niciodata complet modelul Panzer IV.
Modelul Panther a fost utilizat in tandem cu modelul Tiger pana la sfarsitul
razboiului. Combinatiile exceptionale oferite de calibrul armei principale,
mobilitatea si protectia oferite de blindaj, au condus la impunerea unui nou
standard al designului de tancuri medii, atat pana la sfarsitul razboiului, cat
si in perioada imediat urmatoare.
Pana in anul 1944
acest model a fost denumit Panzerkampfwagen V Panther, cu numarul de inventar
Sd.Kfz. 171. Pe data de 27 februarie 1944, Hitler personal a ordonat inlaturarea
numeralului roman V din denumirea acestuia.
Modelul Panther a
fost inca de la inceput un compromis al cerintelor momentului. In timp ce
impartea aceleasi caracteristici ale motorului modelului Tiger, Pantherul avea
un blindaj mai gros in partea frontala, acesta beneficiind si de un unghi de
inclinatie al blindajului, imbunatatind astfel grosimea efectiva a acestuia,
avea o greutate mai redusa si astfel putea atinge viteze mai mari si se putea
deplasa mai bine pe teren accidentat decat modelele Tiger, aspectele
defavorabile fiind blindajul slab pe laterale si calibrul de 75mm fata de cel de
88mm al Tigerului.
|

Design
La momentul
introducerii in teatrul de operatiune a modelului sovietic T-34, acesta a
surclasat modelul german Panzer III si Panzer IV. La insistentele generalului
Heinz Guderian, o comisie speciala a fost desemnata sa evalueze modelul sovietic
T-34. Comisia a sintetizat
urmatoarele caracteristici importante pentru urmatorul model german care ar fi
urmat sa fie produs: inclinatia blindajului care devia proiectilele si crestea
fiabilitatea acestuia pastrand aceeasi grosime, latimea senilelor care ofereau
mobilitate pe un teren mai moale si calibrul de 75mm al tunului.
Companiile Daimler Benz si Maschinenfabrik
Augsburg-Nurnberg AG (MAN) au fost insarcinate sa proiecteze un nou model de
tanc, cu o greutate de 30-35 tone, desemnat Vk30.02, pana la sfarsitul lui
aprilie 1942 (aparent inaintea zilei de nastere a lui Hitler).
Conceptul celor
de la Daimler Benz a condus la o solutie similara cu cea a modelului T-34,
turela era mai mica decat cea proiectata de MAN, inelul turelei deasemenea mai
mic, tractiunea era pe spate si turela gazduia un echipaj de trei.
Mai tarziu cand s-a optat pentru
introducerea armei de 75mm, planurile celor de la Daimler Benz au fost
abandonate deoarece dimensiunea redusa a turelei implica inlaturarea unui membru
al echipajului din turela.
Designul MAN era
o abordare mai apropiata a scolii germane de productie de armament, cu
transmisia si tractiunea pe fata, cu o turela pozitionata central, motor pe
benzina si suspensia asigurata de 8 bare de torsiune, o caroserie mai lata si
rotile de rulaj suprapuse si dispuse intercalat. Cele doua proiecte au fost
analizate in 1942, si cu toate ca proiectul realizat de Daimler Benz parea cel
castigator, acesta s-a dovedit ca fiind mai greu de implementat deoarece turela
necesita o linie de productie complet noua, intarziind astfel productia de serie
a noului model de tanc.
|


Productia
Tancurile produse
de uzinele Man au fost de aproximativ 250 unitati pe luna, aceasta cifra a atins
un maxim de aproximativ 600 unitati pe luna la inceputul anului 1943. Aceste
cifre au fost insa un maxim de neatins mai tarziu de productia germana de
armament, toate s-au datorat bombardamentelor efectuate de Aliati. Productia
media a anului 1943 a fost de 148 unitati pe luna, in anul 1944 a fost de 315
unitati (3777 unitati construite in acel an). La sfarsitul lui martie 1945
fusesera construite peste 6000 de unitati in total, cu un efectiv de 2304
disponibile pe front la 1 septembrie 1944 si totodata un numar de 692 unitati
pierdute in aceeasi luna.
Bombardamentele
Aliatilor au fost directionate initial pentru obtinerea unui blocaj al
productiei tancurilor Panther si Tiger, prin distrugerea uzinelor care produceau
motoarele Maybach. Bombardamentul din seara 27-28 aprilie 1944 a condus la
incetarea productiei pe o perioada de cinci luni. Cu toate dificultatile
intampinate de industria de armament german, modelul Panther a fost cel de-al
treilea model de blindat produs pe timpul razboiului, dupa modelul Sturmgeschutz
III cu 9408 unitati si modelul Panzer IV cu 8298 unitati.
Costuri
Sursele sustin ca
modelul Panther s-ar fi produs cu suma de 117,100 Reichmarks, prin comparatie
82,500 RM pentru StuG III, 96,163 pentru Panzer III, 103,462 RM pentru Panzer IV
si 250,800 RM pentru Tiger I.
Caracteristici de
proiectare
Pantherul avea un
echipaj alcatuit din cinci membri. Greutatea modelului produs la scara a fost
crescuta de la 35 tone la 45 tone dupa ce Hitler personal a revizuit planurile
si a insistat ca grosimea blindajului frontal sa fie crescuta astfel: placa
frontala a fost crescuta de la 60mm la 80mm, placa frontala a turelei a fost
crescuta de la 80mm la 100mm. Modelul a fost in mod intentionat grabit sa fie
dispus pe teatrele de operatiune pentru a-si dovedi fiabilitatea in timpul
actiunii. Astfel multe unitati au fost pierdute, insa, dupa remedierea catorva
defecte de proiectare, modelul Panther s-a dovedit ca fiind un vehicul de lupta
extrem de respectat.
|


Motorul
Primele 250 de
modele Panther au fost echipate cu motoare Maybach HL 210 P30, V-12 pe benzina
care ofereau un maxim de 650 cai putere la 3000rpm. Incepand cu mai 1943, toate
modelele Panther au primit un nou model de motor de 700cai putere, Maybach HL
230 P30 in V-12. Consumul acestor motoare oferea modelului Panther o raza de
actiune de 97-130km de rulaj pe drumuri obisnuite si 64-80km pe teren accidentat.
In 1947 comandamentul francez a concluzionat ca modelele Panther capturate aveau
o durata de viata a motorului de circa 1000-1500km.
Suspensia
Suspensia si
tractiunea erau asigurate de roti zimtate pozitionate frontal, in zona mediana
erau dispuse opt roti captusite exterior cu cauciuc, suspendate de bare de
torsiune. Sistemul de suspensie cu bare de torsiune, conceput de Profesorul
Ernst Lehr, permitea o distributie a greutatii pe o suprafata mai lata a senilei,
o oscilatie mai rapida a barelor de torsiune rezultand astfel o deplasare mai
lina pe un teren accidentat. Insa toate acestea aveau si aspecte negative;
inaltarea intregii structuri a sasiului, inlaturarea trapei de urgenta situate
pe podeaua tancului si in situatiile extreme, cand tancul era lovit de
proiectile inamice, inlaturarea acestora necesita taierea lor cu lampa de sudura.
Rotile de rulaj suprapuse si dispuse intercalat conduceau inevitabil la blocarea
acestora in conditii de inghet pe teren mocirlos, conditii des intalnite pe
frontul de est. In cazul avariilor de la proiectile, rotile erau adesea greu de
schimbat sau reparat.
Blindajul
Blindajul frontal
era alcatuit dintr-o placa de 80mm, dispusa la un unghi de 55 grade. Prinderea
era efectuata prin sudare de restul caroseriei; totodata pentru o rezistenta
sporita s-a utilizat si tehnica unui profil de imbinare intre placile de otel.
Combinatia intre grosimea blindajului si unghiul acestuia s-a dovedit o
combinatie imposibil de penetrat pentru oricare dintre blindatele Sovietice sau
Aliate.
Lateralele
tancului erau insa extrem de subtiri, 40-50mm, pentru a mentine greutatea totala
la un minim admisibil sau practicabil. Acest aspect de proiectare a condus la o
strategie de lupta care se baza pe protectia flancurilor, tocmai pentru a
proteja slabiciunile modelului Panther. Placi de protectie au fost introduse pe
laterale, in dreptul rotilor pentru a adauga un surplus de protectie
proiectilele anti-tanc in zonele slabe, iar incepand cu modelul Ausf D, din
septembrie 1943, toate Panther-ele au fost prevazute cu un strat din Zimmerit
impotriva minelor magnetice. Adesea echipajele modelului Panther atarnau piese
precum roti sau parti din senilele de schimb pentru protectie cu toate ca aceast
lucru era strict interzis de proiectanti.
|


Armament
Arma principala
era tunul de 75mm Rheinmetall-Borsig Kwk 42 (L/70) cu incarcare semi-automata,
si cu o magazie de 79 de proiectile. Cu toate ca diametrul proiectilului era
comun pentru acea perioada, lungimea tunului, precum si supradimensionarea
camasii proiectilului a condus la obtinerea unei arme de exceptie; energia
cinetica mare a proiectilului oferea calitati sporite la perforarea blindajelor
inamice. Traiectoria proiectilului era una mult mai dreapta fapt care a condus
la o acuratete mai mare a sistemului de ghidaj; astfel, capacitatea de perforare
a blindajelor oferita de tunul de 75mm al modelului Panther era chiar superioara
celei oferite de temutul tun de 88mm al modelului Tiger.
Simultan, doua
mitraliere MG 34 erau prezente pe toate modelele de Panther, una situata in
turela, cu traiectoria paralela cu directia tunului, iar cealalta, situata in
sasiu, fiind operata de operatorul radio.
Turela
Portiunea
frontala a turelei continea o piesa curbata, de forma cilindrica de aproximativ
100mm, conceputa sa devieze proiectilele inamice. Tocmai aceasta forma data de
proiectanti a condus la un defect functional extrem de serios. Proiectilele
deviate de partea inferioara a piesei cilindrice se puteau abate exact in
directia soferului sau a operatorului de radio, unde blindajul era mult mai
subtire; tot in acea portiune se situau cutia de viteze si monopostul directiei.
Acest defect de design a fost corectat pe parcursul razboiului la unele modele,
prin supradimensionarea blindajului din zona soferului si a radio operatorului,
dar niciodata, aceasta modificare, nu a fost dispusa la toate unitatile Panther.
Blindajul de
forma cilindrica care proteja tunul de 75mm, nu putea fi perforat de tunurile M4
de 75mm sau de tunurile de 76.2mm ale tancurilor T-34. Lateralele turelei erau
mult mai subtiri ca grosime de blindaj si erau usor de perforat de majoritatea
tunurilor utilizate de Sovietici sau Aliati.
Primele modele de Panther aveau un motor hidraulic care actiona turela cu o
viteza relativ mica de o rotatie pe minut, independent de viteza motorului
principal. Acest aspect a fost usor imbunatatit, obtinandu-se usor peste 46 de
secunde pentru o rotatie completa la o viteza de 1000rpm a motorului principal;
prin comparatie, un Sherman traversa operatiunea de 360 grade in15 secunde, fapt
care a condus la abordarea unor tactici speciale de coordonare intre tunar si
sofer.
|

Munitie
Depozitarea
minitiei era un adevarat dezavantaj al proiectului de Panther, majoritatea
modelelor au avut o dispunere a magaziilor in turela, fapt care a condus la
rezultate catastrofale atunci cand turela era perforata din lateral, conducand
la incendii sau explozii uriase.
Tactici de lupta
Modelul Panther a
fost dispus in lupta in batalioane de tancuri, denumite Panzer Abteilung 51,
incepand cu 9 ianuarie 1943. Pe frontul de est, comandamentul german a
considerat ca fiind imperativa utilizarea modelului Panther pentru Operatiunea
Zitadelle, aceasta fiind amanata pentru o perioada tocmai pentru a putea
beneficia de noul model de tanc. Productia noului tanc a fost grabita si in mod
inevitabil, defectiunile noilor modele s-au aratat imediat, unele iesind din uz
chiar din momentul descarcarii din tren.
Dupa batalia de
la Kursk din 5 iulie 1943, unele rapoarte indica urmatoarele: 41 modele Panther
operationale, 85 in curs de reparatie, 16 sever avariate, 56 arse complet in
timpul luptei si doua distruse din cauza exploziei blocului motor.
|

Frontul de Est
Modelul Panther a demonstrat in mod evident caracteristicile sale deosebite, cel
putin in comparatie cu omologii sai sovietici, care erau infinit inferiori, dar
al caror numar sporit pe campul de lupta a condus la deznodamantul bataliei date
la Kursk. La momentul aruncarii in lupta a modelului Panther, Sovieticii
adunasera o forta de lupta superioara Germaniei, astfel incat, superioritatea
tehnicii germane nu putea decat sa amane deznodamantul razboiului.
Din acel moment, germanii s-au situat
intotdeauna intr-o pozitie de retragere.
Cel mai mare
numar de unitati Panther care au fost inregistrate ca fiind operationale pe
Frontul de Est in septembrie 1944,a fost de 522 unitati. Ultimul raport al
Armatei Germane din 15 martie 1945 consemna 740 modele Panther pe Frontul de Est,
cu 361 operationale. La acel moment Armata Rosie intrase in regiunea de est a
Prusiei si avansa catre Polonia.
Frontul de Vest
La momentul
inceperii operatiunii deschiderii unui nou front in Normandia, se aflau doar
doua regimente echipate cu modelul Panther, insumand un total de 156 unitati.
Regimentele
britanice incepusera o transformare a tancului american M4 Sherman, inlocuind
arma principala cu tunul de 76.2mm, denumit si 17 Pounder, rezultand un blindat
care putea angaja in lupta directa cu modelul Panther; acest Sherman modificat
era numit Firefly (Licuriciul). Aceasta combinatie letala a condus la schimbarea
prioritatilor servantilor germani situand pe primul loc acest Sherman.
Frontul de Vest –
Ofensiva din Ardennes
Din nou designul
modelului Panther s-a dovedit exceptional in luptele pe teren deschis,
distrugand tintele fara prea mare dificultate, dar complet vulnerabil in micile
orasele din zona Ardennes, acolo unde s-au raportat pierderi uriase de unitati.
Operatiunea Greif
Commando a avut ca misiune camuflarea in M10-Tank Distroyer a 5 unitati Panther,
folosind placi aditionale sudate pe turela si marcaje americane. Aceasta
operatiune era parte a unei actiuni mai largi, care cuprindea pana si deghizarea
cu uniforme americane. Toate aceste unitati Panther au fost detectate si
distruse ulterior.
|

Raspunsul
Aliatilor
Sovieticii
Dupa o
indelungata productie, in jurul lui martie 1944, Sovieticii au introdus pe
campul de lupta modelul T-34-85 a carui arma principala de 85mm era inutila in
angajarea in lupta frontala cu un Panther. Cu toate ca se dovedea inutil si
acest model, tacticile de flancare insotite si de un numar superior de unitati
puteau da rezultate. Dupa batalia de la Kursk, Sovieticii au introdus modelul
IS-22 echipat cu un tun de 120mm ale carui rezultate raman si acestea
indoielnice.
Americanii si
britanicii
Pe parcursul
Invaziei din Normandia, majoritatea tancurilor pe care americanii le-au intalnit
erau modelele Panther; acestea s-au dovedit extrem de greu de scos din lupta cu
echipamentul disponibil, tancul M4 Sherman. Cu toate ca britanicii au facut
lobby pentru implementarea Sherman-ului Firefly, cel modificat cu tunul de
76.2mm britanc, americanii au refuzat acest proiect. Cu toate acestea 200 de
unitati au fost modificate si redenumite Challenger.
Abia in1944 si
1945, americanii au introdus modelele M26 si M36 de tancuri grele care erau
echipate cu tunuri de calibru mare.
|

|
|
|