INSTITUTUL ASTRONOMIC BUCURESTI

Instrumente de Muzeu

CERCUL MERIDIAN

Firma producatoare: GAUTIER-PRIN (mecanica), STEINHEIL-MERZ (optica)

Instrumentul a fost comandat in 1910, livrat in 1924 si instalat in 1926 de G. Demetrescu.

Caracteristici: diametrul obiectivului: 19cm;

distanta focala: 235 cm;

micrometru impersonal;

doua cercuri de declinatie de 1 m diametru, divizate din 5 în 5 minute;

nivela, baie de mercur, mire nord si sud;

cronograf.

Precizia cataloagelor alcatuite: eroarea medie patratica a unei deterninari: 0'020 in ascensie si 0",25 în declinatie.

Utilizare:

1929-1940: determinari de constante instrumentale si longitudini;

1952-1990: determinari de coordonate stelare si ameliorarea sistemelor de reper prin construirea cataloagelor stelare.

Programe de lucru:

Programul de stele slabe KSZ

Stele sudice de referinta si stele stralucitoare

Stele duble

Stele de reperpentru Tuburile Zenitale Fotografice (PZT)

Toti cercetatorii din generatia anilor 1950-1965 au lucrat la Cercul Meridian: Ella Marcus, Emilia Tifrea, I. Rusu, V. Stavinschi, T. Bocaniciu, Maria Tudor, Liudmila Rusu, Elena Toma, Traute Ionescu, P. Paraschiv, I. Grosu, Mioara Cretu, Maria Nita, Mihaela Liculescu, P. Popescu.

PENDULA Fundamentala LEROY

Firma producatoare: LEROY

Fabricata in 1929, instalata în martie 1930. A înlocuit o pendula Fenon. A fost utilizata pana in anul 1968, functiile sale fiind preluate de orologiile cu cuart. Rohde & Schwarz.

Caracteristici Perioada de oscilatie a pendulului: 2 secunde (lungimea pendulului 1 m). Aparatul a functionat montat intr-o incinta termostatata si aflata la presiune constanta (intre 500-600 mm Hg) in subsolul Observatorului din Bucuresti. Furnizeaza semnale de secunda. Variatia mersului zilnic: circa o sutime de secunda. Rearmare electrica automata.

Utilizare: S-a utilizat ca baza de timp pentru observatiile astronomice pana în aprilie 1958, data de la care s-a trecut la baza de timp formata din orologiile cu cuart Belin. incepand cu data de 15 decembrie 1935, s-a transmis (de la pendula Fenon corectata dupa Leroy) Timpul Legal la Radiodifuziune sub forma unor impulsuri de secunda. Aceste impulsuri sincronizau penduleta Radiodifuziunii, utilizata la transmiterea "orei exacte". Odata cu definirea atomica a unitatii de timp (1967), sarcina transmiterii Timpului Legal a fost preluata de Institutul National de Metrologie. Pendula fundamentala Leroy a fost utilizata si pentru sincronizarea ceasornicelor secundare (penduletelor) din Institut. Pana la 22 mai 1959 a fost reglata pentru a reproduce scara de timp sideral, iar de la aceasta data a reprodus scara de timp mijlociu. ­­

Programe de lucru: Lucrarile legate de Operatia Mondiala de Longitudini (1933) si Anul Geofizic International (1957) si baza de timp pentru obsevatii astronomice.

LUNETA DE PASAJ

Firma producatoare: ZE1SS

Anul fabricatiei: 1952

Caracteristici: Diametrul obiectivului 100 mm, distanta focaM 100mm,  grosismentul 167-100. Prin rotirea tamburului unui surub micrometric, se poate deplasa in campul optic al instrumentului un fir reticular. Prin manevrarea tamburului de catre operatorul uman, firul reticular poate fi mentinut peste stea in cursul deplasarii acesteia in campul instrumentului. Tamburul contine mai multe came care, in timpul rotirii tamburului, inchid o pereche de contacte. In momentul inchiderii contactelor, firul reticular se afla intr-o pozitie bine determinata in campul instrumentului. Momentele inchiderii contactelor pot fi marcate pe o scara de timp cu ajutorul unui cronograf. In felul acesta, se pot cunoaste momentele care corespund diverselor pozitii ale stelei in campul instrumentului. Luneta de pasaj  are ca accesorii o nivela Horrebow-Talcott pentru determinarea latitudinii si o instalatie pentru determinarea erorii personale.

Anul instalarii: 1953

Utilizare: Determinareaa parametrilor rotatiei Pamantului, pana in anul 1975.

Programe de lucru: Lucrarile Anului Geofizic International (1957) si colaborarea cu Biroul International al Orei (BIH), Paris, si "Etalonnoe Vremya, Moscova,  pentru determinarea Etalonului International de Timp (1961-1975), campaniile MERIT din anii '80 si IERS (International Earth Rotaton Service).

Au lucrat: Observatii de timp: Liudmila Rusu, T. Bocaniciu, V. Stavinschl. G. Stanila, Magda Stefanescu-Stavinschi, Gabriela Oprescu, Monica Ciobanu, Larisa Nistor, Ancuta Serian, Cornelia Savulescu-Rusu.

Determinarea latitudinii (in 1962): Liudmila Rusu.

CAMERA FOTOGRAFICA AFU-75

Construita de: K. Lapuska si M. Abelle (Observatorul Astronomic din Riga), in cadrul colaborarii INTERCOSMOS. Instrumentul de la Institutul Astronomic a fost construit în 1969.

Instalare: octombrie 1970

Caracteristici: Camera fotografica semiautomata in montura cu 4 axe plasata pe o platforma ecuatoriala avand rolul unui sistem de orologerie pe o durata maxima de 3 minute. Similara camerelor Hewitt si SBG.

Obiectiv de tipul Uran-16, F = 735 mm, d/F = 1:3,5; material fotografic: film de 19 cm; dimensiunea cadrului: 10° x 15°, sensibilitatea 27 DIN;

6 regimuri de lucru; sistem de compensare pentru sateliti foarte slabi (mmax = 9); serviciu de timp: ceas cu cuart, oscilograf, radioreceptor; precizia: 2" in pozitie, 0,001 s in timp.

Utilizare: Observatii fotografice precise ale satelitilor artificiali ai Pamantului.

Programe de lucru: ISAGEX, Marea Coarda, Dinamica, Atmosfera.

Au lucrat: Maria Magdalena Carsmaru, G. Vass, A. Dinescu, N. Radulescu, I. Predeanu, H. Alexandrescu.

CRONOGRAF CU CILINDRU

Firma producatoare: Franta

Anul fabricaliei: 1957

Caracteristici: Eroarea: ±1 ms. Inregistrare pe hartie cerata cu doua penite independente. Circumferinta cilindrului: 1000 mm. Turatia cilindrului: 1 rotatie pe secunda. Frecventa de alirnentare a motorului sincron: 1000 Hz.

Anul instalarii: iunie 1958. A fost utilizat pana în anul 1968, cand a fost inlocuit cu inregistratorul de semnale orare.

Imbunatatiri, dotari: dupa terminarea hartiei inregistratoare cerate originale, s-au adaptat penite pentru inregistrarea cu cerneala.

Utilizare: Masurarea intervalului de timp dintre semnalul etalonului de timp si semnalele orare

Programe de lucru: Lucrarile Anului Geofizic International (1957) si colaborarea cu Biroul International al Orei (BIH), Paris, si "Etalonnoc Vremya", Moscova, pentru determinarea Etalonului International de Timp (1961-1975).