LOCOMOTIVELE CU ABUR CFR SERIA 230.000

  La sfarsitul primei conflagratii mondiale, lungimea retelei feroviare romane creste de la 1.330 km la 11.287 km, rezultata atat prin eliberarea teritoriului romanesc cat si prin Unirea de la 1 decembrie 1918.

  Astfel, parcul de locomotive a crescut de la 976 la 5.518 locomotive. Aceste cuprindeau peste 400 de tipuri de locomotive, foarte multe dintre ele fiind intr-un numar foarte redus de exemplare, de 1 pana la 5. Aceasta situatie fara precedent pentru reteaua CFR a creat numeroase probleme cu asigurarea pieselor de schimb la nivel de tara, introducerea in reparatii la uzinele reparatoare a unor noi tipuri de locomotive, uneori lipsa standurilor si a documentatiei pentru aceste tipuri.

 Avand in vedere aceasta situatie, cat si necesitatea introducerii in serviciu a unor locomotive moderne, unificate, cu putere sporita, administratia CFR s-a preocupat - cu prioritate – pentru rezolvarea situatiei grele in care se gasea. Pentru adoptarea unor serii de locomotive care sa satisfaca necesitatile feroviare romanesti, s-au luat ca baza locomotivele cailor ferate germane, cele mai evoluate in acea perioada

S-au ales in acest scop patru serii de locomotive ale Cailor Ferate Regale Prusiene ( K.P.E.V. ): G8.1 ( CFR 40.000 ); G8.2 ( CFR 140.400 ); G10 ( CFR 50.100 ) ca locomotive pentru remorcarea trenurilor de marfa si P8 ( CFR 230.000 ) ca locomotiva pentru remorcarea trenurilor de calatori.

  Locomotivele seriei CFR 230.000 apartin unei mari "familii" europene de locomotive universale, binecunoscutele ,,preussische P8’’, construite in Germania (Prusia) incepand cu anul 1906. Reprezentand incununarea succesului constructorului german Robert Garbe, locomotiva si-a meritat pe deplin ,,alintarea’’ de ,,Madchen fur Alles’’, fiind utilizata atat la remorcarea trenurilor de calatori (v. max. 100 km/h ), cat si la trenuri de marfa sau manevra. Datorita performantelor deosebit de bune in exploatare locomotiva a fost raspandita si in Polonia si in Romania, tari in care a fost construita in licenta si chiar imbunatatita, numarul total al exemplarelor existente in Europa – la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial – depasind 4.000 de exemplare.

Primele locomotive de tipul 2 C – h2 pentru CFR au fost livrate in anul 1921 de catre firma germana Henschel & Sohn, Kassel si au primit la CFR numerele 230.001 – 035, urmate de seria 230.054 – 093, livrate de firmele Schwartzkopff, Hanomag si din nou Henschel & Sohn, Kassel, in acelasi an 1921. Tot in anul 1921 sunt primite – ca despagubiri de razboi – 18 locomotive foste K.P.E.V. ( 230.036 – 053 ), construite de catre diverse firme germane intre anii 1907 – 1918.

Prima locomotiva de acest tip construita in tara a fost livrata de UDR (Uzinele si Domeniile Resita ) in anul 1932 cu numarul de fabricatie 173 si a primit la CFR numarul 230.132. Locomotiva mai exista si azi pastrata in depoul Ploiesti.

  Dupa anul 1932 nu s-a mai cumparat nici o locomotiva de acest tip din strainatate. Astfel, intre anii 1932 si 1940, UDR si Uzinele N.Malaxa din Bucuresti au livrat pentru CFR un numar de 228 de locomotive, seriile 230.132 – 331 si 230.501 – 530.

Ultimele locomotive de tip 230.000 vor intra in parcul CFR in anul 1951, primite in cadrul despagubirilor de razboi si au primit numerele 230.400 – 402. Astfel, parcul total teoretic de locomotive CFR seria 230.000 la nivelul anului 1952 atingea cifra de 364 locomotive ( din care bineinteles trebuie scazute pierderile in razboi, accidente si casari ).

Din punct de vedere constructiv, au existat mai multe variante:

Locomotivele comandate in anul 1921 s-au livrat fara frana cu aer comprimat si fara instalatie de ars pacura, care s-au montat ulterior in tara. Cele mai moderne locomotive CFR din seria 230.000 sunt construite in tara tot in anul 1936, cunoscute ca "tip intarit".

 La uzinele Malaxa s-au echipat de asemenea cu supape un numar de 10 locomotive ( 230.521 – 530 ), dar s-a utilizat distributia Caprotti. Inventatorul italian nemaifiind in viata la acea data, montajul s-a facut de catre fiul acestuia. Ca si la tipul "intarit" construit la UDR, si aceste locomotive au fost dotate cu ecrane de fum.

Cazanul locomotivelor 230.000, identic cu cel al locomotivelor 50.100 are cutia de foc ingusta, plasata intre longeroanele fremului, de unde rezulta o suprafata mai mica a gratarului, de numai 2,62 mp, suprafata de vaporizare fiind de 142,1mp, cea de supraincalzire de 58,9mp iar timbrul cazanului de 12 bari. Datorita utilizarii arderii mixte, lignit si pacura, ce permite o solicitare mai mare a gratarului si a suprafetei de vaporizare, dimensiunile relativ reduse ale cazanului nu au constituit un inconvenient.  Greutatea in stare goala este de 95,1 tone, in stare de serviciu 135,5 tone si aderenta 51,6 tone. Sarcina maxima pe osie este de 17,2 tone, iar lungimea peste tampoane 18.592 mm. Puterea locomotivei este de 1250 CP, iar viteza maxima de 100 km/h. Sarcina relativ redusa pe osiile locomotivei facea din aceasta o locomotiva excelenta pentru circulatia atat pe liniile magistrale cat si pe liniile secundare cu sine mai usoare ce in general nu suporta sarcini foarte mari.

Locomotiva CFR 230.516 este activa si azi fiind folosita in scop turistic sau la realizarea diverselor pelicule cinematografice fiind in acest moment singura locomotiva dintre lista locomotivelor pastrate care functioneaza efectiv pe reteaua noastra. Desigur si celelalte locomotive ramase ar putea fi puse in circulatie.

Reportaj realizat in colaborare cu MUZEUL CAILOR FERATE

www.muzeulcailorferate.ro