M3 Transportor Blindat

M3 Half-track

Model: Transportor blindat hibrid

Tara origine: SUA

Greutate: 9.3t

Lungime: 6.18m

Latime: 2.22m

Inaltime: 2.26m

Echipaj: 3 + 10

Arma principala: 1 x 12.7 mm mitraliera M2

Arma secundara: 2 x 7.62 mm mitraliera  M1919A4

Motor: White 160AX, 6,330 cc, 6 cilindri, benzina

Raport putere greutate: 15.8 cp/tona

Suspensie: hibrid, arcuri voluta verticali, arcuri lamelare

Capacitate combustibil: 230 l

Raza operationala: 282 km

Viteza medie: 72 km

Transportorul blindat de trupe M3 hibrid, a fost un vehicul blindat folosit de catre Statele Unite ale Americii, Imperiul Britanic si alti Aliati,in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si pe parcursul Razboiului Rece. Aproape 43 de mii de unitati au fost produse in total; acestea au fost furnizate armatei americane (armata si puscasii marini), precum si Commonwealth-ului britanic si fortelor Armatei Rosii. Acest model a fost utilizat pe toate fronturile de lupta si totodata pe intregul parcus al razboiului.

Istoric

Intre cele doua razboaie mondiale, armata SUA a incercat sa imbunatateasca mobilitatea tactica a propriilor forte armate. Cu scopul de a gasi un vehicul de infanterie de mare mobilitate, armata americana a evaluat vehiculul francez Citroen-Kégresse. Compania White a produs un prototip de transportor folosind propriul sasiu si caroseria M3 Scout Car.

Design-ul a fost standardizat in 1940 si construit de catre compania Autocar, compania T Diamond Motor si compania White, folosind cât mai multe componente comercializate pe piata amaricana cu scopul de a imbunatati fiabilitatea si rata de productie.

M3 a fost livrat cu doua variante de motorizare, 160AX sau IHC RED 450, precum si o cutie de viteze cu 5 trepte. Suspensia pe fata era asigurata de arcuri lamelare, iar suspensia pe spate (senilele) era asigurata de volute vericale. Franarea era asigurata de un sistem hidraulic, directia era efectuata manual, iar sistemul electric era pe 12V.

M3 a fost omologul mai mare al lui M2, acesta din urma fiind initial destinat sa functioneze ca un tractor de artilerie. M3 a avut un sasiu mai mare decât M2 cu o singura usa de acces unica in spate si scaune pentru un echipaj de 13 soldati. Zece locuri au fost dispuse in lung, cinci de fiecare parte a vehiculului, iar trei locuri in cabina. Spatiile de sub scaune au fost folosite pentru depozitarea munitiei si a ratiilor, spatiile suplimentare din spatele spatarelor scaunelor au fost folosite pentru armele suplimentare. Un mic spatiu  pentru depozitarea minelor a fost adaugat pe partea exterioara a caroseriei, chiar deasupra senilelor. Pe front, cele mai multe unitati au stivuit ratii suplimentare de hrana, rucsacuri si alte echipamente pe exteriorul vehiculului. Rafturi si cutii de bagaje pentru depozitare situate pe exteriorul caroseriei au fost introduse abia spre sfarsitul razboiului.

Primele vehicule au avut o montura pivotanta chiar in spatele scaunelor din fata, pentru montarea unei mitraliere M2 Browning de 12,7mm. Mai târziu, modelul M3-A1 a utilizat o structura blindata centrala ridicata pentru montarea unei mitraliere de 12.7mm. Monturile laterale din compartimentul central erau dispuse si pentru mitraliere calibru 7.62mm. Multe transportoare M3 au fost modificate la standardul de configuratie M3-A1. Blindajul era asigurat pe intregul perimetru al caroseriei, atat printr-un blindaj retractabil care proteja radiatorul motorului, cat si printr-un parbriz antiglont.

M3-urile au fost initial extrem de nepopulare si poreclite cutii de "Purple Heart" (o trimitere la decoratiile primite de catre soldatii Armatei SUA raniti in lupta) de catre trupele americane. Plângerile se axau in principal pe lipsa totala de protectie superioara impotriva proiectilelor de artilerie si totodata pe faptul ca blindajul era inadecvat impotriva rafalelor mitralierelor grele inamice.

Productia totala a modelului M3 a ajuns la aproximativ 41000 de vehicule. Pentru a furniza Aliatilor unitati de transportoare blindate, compania International Harvester a furnizat mii de unitati prin programul Lend-Lease, avand la baza proiectul M3, modele redenumite M5.