PLACA TURNANTA

Placa turnanta este un dispozitiv format dintr-o grinda ce are posibilitatea de a se roti in plan orizontal. Pe aceasta grinda sunt montate sine de cale ferata. Prin rotirea acestei grinzi cu un vehicul pe ea, se poate roti vehiculul cu un unghi de pana la 360°. In mod curent, vehiculul de pe aceasta grinda poate fi rotit cu 180° pentru a putea fi intors, practic pe loc. Daca ne gandim la o locomotiva, fara utilizarea unei placi turnante ar fi necesar un traseu de sine in forma de bucla pentru intoarcerea acesteia. Daca ne gandim la faptul ca o locomotiva poate fi inscrisa pe o linie ce are raza minima de 100 m, vom putea usor calcula ca aceasta bucla ar ocupa un spatiu foarte mare. Asadar, daca pentru intoarcerea unui vehicul feroviar folosim o placa turnanta, putem economisi mult spatiu si multa sina.

Locomotivele cu abur au avut, inca de la aparitie, nevoia de a circula cu cosul inainte. Acest lucru era necesar pentru ca toate dispozitivele ce trebuie manevrate de un mecanic sunt pe o singura parte. Daca locomotiva circula cu tenderul inainte, din motive de vizibilitate, mecanicul nu mai putea observa la timp semnalele din lungul caii, mai ales in cazul circulatiei cu viteze mari. In afara miscarilor de manevra, tot timpul in parcurs, mecanicul trebuia sa priveasca calea inainte. Dar cum putea fi posibil acest lucru in cazul in care trenul circula pe o linie ce in final se infunda ? Pentru a putea trenul reveni de pe acea linie, era nevoie, asa cum am aratat mai sus, ca locomotiva cu abur sa circule din nou cu cosul inainte. Pentru acest lucru, era necesar ca aceasta sa fie intoarsa cu 180°. Daca s-ar folosi o bucla ca in cazul tramvaielor, spatiul necesar construirii acesteia ar fi forte mare si, de cele mai multe ori, acest lucru este imposibil. In consecinta, odata cu constructia liniilor s-au prevazut si dispozitive pentru intoarcerea locomotivelor. Cel mai cunoscut si mai eficient dispozitiv de acest gen era placa turnanta. Aceasta oferea posibilitatea de intoarcere a locomotivelor rapid, in siguranta si intr-un spatiu foarte redus, comparativ cu celelalte sisteme.

La inceput, placile turnante au fost foarte simple. O groapa circulara, o grinda cu sine, un pivot central si o sina circulara cu axul in centrul pivotului central. Desigur, si locomotivele la inceputuri era usoare si de mici dimensiuni si nu necesitau placi turnante mari. Pentru intoarcerea locomotivelor cu placa, erau prevazute la capete suporti in care erau introdusi pari de lemn care erau folositi de manevrantul placii (placagiul) pentru a impinge. Asadar, placagiul impingea in lemn si mergea pe circumferinta gropii intorcand locomotiva.

La unele placi turnante, pentru a se evita accidentarile, suprafetele gropilor la nivelul liniei ce se putea roti erau prevazute cu capace fixate pe cadre ce se roteau in acelasi timp cu placa propriu zisa.

In afara intoarcerii locomotivelor la capat de sectie, placile turnante si-au mai gasit vocatia si in cadrul depourilor. De regula, depourile de locomotive sunt situate in zonele de la marginea oraselor mari si acest lucru influenteaza intinderea acestora. Asadar, o hala de reparatii locomotive daca este de forma dreptunghiulara, precum o hala obisnuita, spatiul necesar efectuarii manevrelor este cel putin la fel de intins ca si suprafata halei in sine. Acest lucru de multe ori este un mare dezavantaj din cauza constructiilor existente ce nu pot fi demolate. De asemenea, pentru a iesi o locomotiva din centrul halei de reparatii este necesara manevrarea tuturor locomotivelor existente ce ocupa linia, chiar si a celor la care se lucreaza. Si din aceste motive, cele mai multe hale de reparatii locomotive au fost construite de forma circulara pentru a putea avea in centru o placa turnanta. Astfel, in orice moment se pot manevra locomotivele cu usurinta fara a fi afectate alte puncte de lucru, pot fi si intoarse locomotivele si totul intr-un spatiu foarte redus.

Cum se face o manevra cu placa turnanta ?

Mai intai se stabileste cu placagiul de la ce linie se va iesi si la ce linie se doreste a se ajunge. Mecanicul de locomotiva va observa cu atentie daca instalatia de iluminare de pe placa a accesului permis sau nu, ii permite acestuia accesul, verifica daca placa turnanta este in dreptul liniei sale si daca aceasta este inzavorata si astepata indicatiile (cu steguletul sau cu lanterna) date de catre placagiu. Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, mecanicul pune locomotiva in miscare cu cel mult 5 km/h si intra pe placa. Odata ajuns pe placa, mecanicul verifica ca intreaga locomotiva sa fie pe lungimea placii si strange franele locomotivei pentru a o imobiliza. Apoi asteapta sa se manevreze placa la linia ceruta dupa care, verificand  daca placa este inzavorata, luminile de semnalizare ii permit iesirea, linia este libera si placagiul ii da semnale, va pune locomotiva in miscare si va iesi de pe placa pe o alta linie.

In unele tari, placile turnante sunt echipate si cu fir de contact pentru ca locomotivele electrice sa se poata alimenta fara a mai fi necesara manevrarea lor cu o locomotiva de manevra cu motor diesel.