Tiger I
Panzerkampfwagen Tiger Ausf. E

Tip: Tanc greu
Origine: Germania Nazista
Serviciu militar: 1942-1945
Designer: Henschel & Sohn, 1941
Producator: Henschel
Cost per unitate: 250800 Reichsmark
Unitati construite: 1347
Greutate: 56.9 tone
Lungime: 6.29m (8.45m lungimea tunului inclusa)
Latime: 3.55m
Echipaj: 5
Armament principal: 8.8cm KwK 36/56 – 92 proiectile, 106-120 la unele modele
Armament secundar: 2x 7.92mm Maschinengewehr 34
Motor: Maybach HL230 P45 (V-12 benzina)
Viteza: 38 km/h

Tiger I este numele unui tanc german dezvoltat in 1942 si folosit in al Doilea Razboi Mondial. Denumirea finala oficiala germana a fost Panzerkampfwagen Tiger Ausf. E, de multe ori prescurtata la Tiger. Acest blindat a fost raspunsul armatei germane la neasteptatele blindate sovietice intâlnite in primele luni ale Operatiunii Barbarossa, in special T-34 si KV-1. Designul Tiger-ului a oferit armatei germane prima ocazie de a monta tunul de 88mm, care si-a demonstrat anterior eficacitatea impotriva tintelor aflate in aer si la sol. Pe parcursul razboiului Tiger-ul a intrat in lupta pe toate fronturile. Acest model a fost, de obicei, detasat in batalioane de tancuri grele, care s-au dovedit a fi formidabile.

Cu toate ca Tiger-ul a fost un oponent redutabil pentru Aliati, acesta fiind supra-tehnologizat, utilizandu-se materiale scumpe, munca intensiva si metode de productie sofisticate, productia unui singur tanc era foarte indelungata; doar 1347 au fost construite in perioada august 1942 si august 1944. Designul Tiger-ului a fost predispus la anumite tipuri de defectiuni la senile si imobilizari ale rotilor; modelul a fost in general destul de fiabil, dar costisitor din punct de vedere al intretinerii. Transportarea acestor tancuri, din fabrica catre front, s-a dovedit a fi complicata datorat dimesiunilor sale impresionate. In 1944, productia a fost sistata in favoarea succesorului sau, Tiger II.

Tancul a fost poreclit „Tiger” de Ferdinand Porsche, iar cifra romana a fost adaugat mai târziu dupa ce modelul Tiger II a intrat in productie. Desemnarea initiala oficiala germana a fost Panzerkampfwagen VI Ausführung H ("Panzer VI versiune H", prescurtata PzKpfw VI Ausf. H), dar tancul a fost redesemnat ca PzKpfw VI Ausf. E, in martie 1943.
Astazi, doar un numar foarte mic de tancuri Tiger a ramas in muzee si expozitii din intreaga lume. Poate ca modelul cel mai notabil este Tiger-ul 131 din Bovington, in prezent, singurul restaurat la starea de functionare.

Design
Abordarea designului la modelele Tiger, diferea de tendinta manifestata la celelalte blindate germane, predecesorii sai avand o suma echilibrata in raportul putere de foc, blindaj si mobilitate, chiar fiind de multe ori surclasati in ceea ce priveste puterea de foc, de oponentii acestora din partea Aliatilor.

La Tiger, accentul s-a pus pe puterea de foc si blindaj. Cu toate ce acest tanc nu era mai lent ca oponentii sai, cele 50 de tone au dus suspensiile, cutia de viteze si trenul de rulaj la limita operationala, conducand la defectiuni frecvente. Cu toate ca studiul pentru construirea unui tanc greu incepusera inca din 1937, impulsul pentru finalizarea acestui proiect, a sosit atunci cand armata germana s-a confruntat cu tancurile sovietice, precum T-34. Ca abordare, proiectul pentru acest tanc greu era similar cu cel al lui Panzer IV, cu diferenta ca Tiger-ul cantarea aproximativ dublu fata de Panzer IV. Astfel, Tiger-ul, avea blindaj mai gros, calibru de tun mai mare, suspensii si tren de rulaj mai greu, implicit, necesita rezervor de combustibil, motor, suspensie si transmisie mai mari.

Blindaj
Blindajul frontal al Tiger-ului era de 100mm grosime, iar cel din dreptul tunului atingea grosimea de 120mm, comparativ cu 80mm frontal si 50mm din dreptul tunului la modelul Panzer IV. Carcasa atingea grosimea de 60mm, iar pe laterale, aceasta era dimensionata la 80mm. Incepand cu martie 1944, capacul turelei a fost supradimensionat la 40mm. Incheieturile dintre placile de blindaj erau extrem de bine realizate, acestea fiind sudate, solutie superioara celei nituite.
Blindajul din dreptul armamentului principal a atins chiar si 200mm.
Armamentul principal
Arma principala, tunul de calibru 88mm, era un derivat al faimosului tun antiaerian german (“88mm Flak”). “88 mm KwK 36 L/56” destinat pentru tancurile Tiger, impreuna cu “88 mm KwK 43 L/71” montat pe Tiger II, au fost tunurile cele mai temute si cu randamentul cel mai ridicat din cel de-am Doilea Razboi Mondial. Traiectoria proiectilelor era relativ dreapta asistata de exceptionalul sistem de ochire “Leitz Turmzielfernrohr TZF 9b”. Unele rapoarte indica faptul ca unitatile Tiger au distrus tancuri inamice aflate la 4000m, cu toate ca majoritatea luptelor intre blindate se duceau la distante mult mai mici. Sistemele de ochire prin triangulatie nu existau la acel moment, asa ca majoritatea comandantilor de tancuri se apropiau cat mai mult posibil de inamic inainte de a ataca.

Motorul
Motorul era situat in spatele tancului, flancat de doua compartimente in care erau situate carburant, radiatoare si ventilatoare. Germanii nu dezvoltasera un motor diesel adecvat acestui tanc, de aceea s-a recurs la utilizarea unui motor de 21l, 12 cilindri Maybach HL210, cu 650cp. Cu toate ca motorul functiona exceptional, erau necesare performante sporite si incepand cu cel de-al 250-lea Tiger, motorul a fost inlocuit cu Maybach HL230 care dezvolta 700cp, motor in forma de V cu cilindri situati la 60grade.
Motorul actiona pinioane frontale dispuse relativ inferior, iar turela, care cantarea aproximativ 11tone, era actionata direct de la motor printr-un sistem hidraulic. Suspensia era compusa din 16 bare de torsiune cu 8 brate de suspensie pe fiecare latura a tancului. Pe fiecare brat de suspensie erau dispuse 3 roti de 800mm, oferind o suspensie foarte lina.
Pentru a sustine impresionanta greutate, s-a recurs la utilizarea in premiera a unor senile late de 725mm. Pentru a putea fi transportate cu trenul, randul exterior de roti trebuiau demontate,iar senilele erau inlocuite temporar cu unele mai inguste; aceasta operatiune dura aproximativ 20 de minute la echpajele cu experienta.

Compartimentare si echipaj
Compartimentarea pozitiei echipajului era realizata dupa modelul tancurilor germane anterior proiecte. In partea frontala a blindatului, erau situate doua unitati care gazduiau, stanga si dreapta fata de cutia de viteze, compartimentele soferului si a radio-operatorului; in turela erau situati alti trei membri ai echipajului.
Costuri de productie
Costul ridicat a fost inamicul principal al acestui model; productia unui singur blindat necesita multe resurse de materiale si personal calificat. Simplu spus, acesta era prea sofisticat in comparatie cu modelele Aliatilor. Pe parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au fost construite peste 58000 de tancuri americane Sherman si 36000 de tancuri sovietice T-34, in comparatie cu 1347 Tiger I si 492 Tiger II. Un Tiger costa cat doua Panzer IV si aproape de patru ori cat un STUG III. Modele similare cu Tiger-ul produse de Aliati au fost construite in numar foarte restrans (200 M26 Pershing ale americanilor si 3800 IS-2 ale sovieticilor).

Istoria designului
Pe data de 22 iunie 1941 a inceput Operatiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice. Pe campul de lupta, germanii au fost surprinsi de performantele tancurilor grele precum T-34 si KV-1. T-34 era aproape imun la orice calibru de tun montat pe tanc din arsenalul german, similar se situa si KV-1. Singura arma eficienta era faimosul tun 8.8cm FlaK 13/36. Comandamentul central german a hotarat introducerea unui nou prototip. Porsche si Henschel au inainte doua propuneri, ambele avand ca numitor comun turela proiectata de Krupp. Proiectul lui Henschel a fost acceptat in defavoarea lui Porsche, modelul acestuia din urma necesitand cantitati mari de cupru care existau in cantitati foarte limitate, dar si datorat unui motor hibrid carburant/electric complicat de produs in serie. Astfel, in 1942 a inceput productia primelor tancuri Tiger. La momentul pierderii contractului, Porsche construise deja 91 de sasiuri de Tiger care au fost ulterior convertite la Panzerjager Tiger in primavara anului 1943. Aceste vehicule nu aveau turela si au fost denumite Ferdinand. In februarie 1944 acestea au primit redenumirea “Elefant”.
Tiger-ul se afla in faza de prototip in momentul in care a fost lansat in serviciul militar; majoritatea modificarilor au survenit ulterior, si au fost practic adaptari ale prototipului. Productia modelului Tiger a inceput in august 1942,iar ultimul a fost produs in august 1944, fiind inlocuit de modelul Tiger II.

Tactici de lupta
Tancurile Tiger erau detasate in batalioane speciale de tancuri grele numite “Schwere Panzerabteilung” aflate sub comanda armatei. Aceste batalioane de tancuri grele, considerate trupe de elita, erau detasate in sectoarele care se aflau in situatii critice sau atunci cand se intentionau strapungeri ale frontului. Cu toate ca Tiger-ul a fost conceput ca o arma ofensiva, la momentul la care acesta a intrat in actiune, situatia pe toate fronturile se schimbase radical. Acesta a trebuit adaptat tacticilor defensive, ceea ce a insemnat deplasarea acestor unitati specializate in diverse locatii, rezultand constant probleme mecanice diverse. Astfel, aceste unitati speciale nu au avut niciodata un numar minim necesar de tancuri grele in componenta.
Unele unitati de Tiger au depasit raportul (10:1) de tinte distruse: Panzer-Regiment Großdeutschland (16.67:1), schwere SS-Panzer-Abteilung 103 (12.82:1) si schwere Panzer-Abteilung 502 (13.08:1). Nici macar acest raport de 10 la 1 nu a fost suficient pentru a face vreo diferenta in ceea ce priveste cursul razboiului.

Raspunsul Aliatilor
Armata SUA nu a initiat un model asemanator decat spre sfarsitul razboiului prin introducerea modelului M26 Pershing si M36-Antitanc. Motivatia acestei decizii au fost rapoartele prin care se sustinea faptul ca modelele Tiger vor putea fi intalnite doar in numar foarte restrans, implicit irelevent in comparatie cu numarul de tancuri de talie medie pe care le produceau la acel moment.
Sovieticii au inlocuit, spre sfarsitul razboiului, modelul SU-152 cu ISU-152, cel din urma fiind dotat cu un tun 152mm care putea strapunge blindajul unui Tiger de la 1000m cu un proiectul care cantarea 45kg.